Pornita de mai multe ori sa scriu ceva, nu pot….Zic doar: donati!..si transmit textul din blogul Andrei:
09 august 2009
Dana… si de la capat
Nu-mi place sa dau forward la mail-uri din “alea” in care ti se povesteste cum cineva moare si tu poti sa schimbi asta… poate fiindca sunt lasa si cred ca n-ai cum sa invingi moartea!? Nu stiu!… dar fiindca unul din lucrurile pe care le fac cel mai bine e sa sper, ma auto-educ si incerc sa schimb si eu ceva. Nu vreau sa fiu lasa fiindca oameni ca Dana nu sunt lasi si imi place sa cred ca oamenii astia ma inspira sa fiu ceea ce sunt si ma invata, despre mine, ceea ce nu vreau sa fiu. Iar in momentul asta nu vreau sa fiu nici lasa, nici indiferenta.
Dana e fata care in anul I de faculta’ ne-a organizat excursia de pe valea Minisului. Dupa excursia aia multa vreme i-am spus “Bamboocha” ca-n reclama aia plina de viata si veselie. Un prieten foarte apropiat al ei spune despre ea ca “are un tupeu din ala jegos de Caras” si zambeste. Asta e sensul cel mai fain al cuvantului “jegos” pe care l-am auzit vreodata. E Dana aia lipsita de ipocrizie… si, Doamne, ce rari sunt oamenii astia! Apoi se uita in jos si continuam sa vorbim despre Dana si ma gandesc ca mi se face rau de parca ar fi totul jeg in jurul meu si nu inteleg cum s-a ajuns in situatia asta. Dana are cancer. A stat in spatele meu la examenul de admitere. Asta mi-aduc aminte acum in timp ce scriu. Dana are cancer. Cum sa aiba cancer? Cine are cancer la 24 de ani, intrebam acum cateva zile cand am aflat. Cica sunt destule cazuri. Unde?! In mail-urile “alea”?! Acum nu mai conteaza, o sa ma opresc si sa ma gandesc la asta mai incolo. Acum Danei ii trebuie bani, cancerul e in stadiu final, doctorii au gresit, e tarziu, mult prea tarziu ca sa gasesti vinovati, curand iti dai seama ca parca nu exista un vinovat clar, dar cumva vina ar trebui sa o simtim toti. De ce!? Nu pentru ca traim- asta ar trebui sa fie cea mai mare bucurie. Fiindca, poate, o sa reactionam cumva daca ne simtim vinovati ca avem optiunea sa ne facem planuri pentru azi si pentru maine care sa includa mai mult decat ideea ca trebuie sa facem orice ca sa supravietuim de azi pana maine, la propriu. Suna crunt, dar asta parca e natura noastra… vina ne face sa reactionam cumva. De fapt, din experienta ultimelor zile, cred ca daca am simti ar fi de-ajuns. Disperarea sau moartea. Apropierea lor. Daca am simti-o. Oare am schimba ceva asa cum ne cere mail-ul “ala”!? Nu stiu!… dar ce-am simti oare daca am incerca si chiar am reusi!? Eu vreau s-o iau de la capat cu Dana si am trimis mail-uri despre cazul ei. Respect celor care participa la incercarile de a pune la incercare disperarea si moartea fiindca au citit mail-ul respectiv.
Te rog, doneaza intr-unul din conturile urmatoare:
Cont în lei, deschis la Sucursala BRD Reşiţa:
Daniela Dobromir
RO55BRDE110SV20733011100
Cont în euro, deschis la Sucursala BRD Reşiţa:
Daniela Dobromir
RO02BRDE110SV20733101100
sau ajuta-ne sa gasim oameni/ fundatii care ar putea sa ne ajute sa strangem cei 70000 de EURO de care e nevoie pentru a o sustine pe Dana in incercarea de a invinge cancerul si-a o lua de la capat.
http://andra-mirona.blogspot.com/2009/08/dana-si-de-la-capat.html